Rămas bun, tanti Eva!

tanti eva2

 

tanti evaDaca esti Târgumuresean sau locuiești de ani buni în oraș, este imposibil să nu o fi văzut cel puțin o dată în viață. Însă probabilitatea ca să o fi cunoscut pe tanti Eva (așa cum îi spunea toată lumea) este una și mai mare. Nu cred că greșesc cand fac afirmația că era un “simbol uman al orașului”.

Era (și cu durere rostesc acest cuvânt, la timpul trecut) o enciclopedie ambulantă. De cunoaștere și înțelepciune. Acestea, completate de o bunătate și o omenie rar întâlnite.

Lucra ca administrator al Cinematografului Arta din oraș. De fapt, își trăia viața acolo – de dimineața până seara târziu, muncea cu conștinciozitate, împreună cu echipa de tineri pe care a ajuns, după ani de zile să o coordoneze. Poate mai corect este cum îi plăcea dânsei să spună – să îi îndrume.

Din pasiune față de meseria căreia i sa dedicat.

O meserie cu o denumire interesantă, meseria de proiecționist de filme. Ea era alaturi de alte persoane, o veterană a acestei meserii. Dupa terminarea liceului a facut un curs de calificare la Școala tehnică de cinematografie si tipografie nr.16 din Bucuresti.

Si-a inceput “aventura” în oraș, la cinematograful “Pitic” (așa cum i se spunea cinematografului “Progresul” la aceea vreme), urmând apoi cinematograful “Tineretului”, iar dupa desfintarea și acestui cinematograf, a continuat la cinematograful “Arta”. Ultima ei destinație.

Cu ani in urmă, Eva își dorea să vadă cinema-urile moderne, cu tehnică de ultimă generație , cu sistem de sunet de tip surround, și in care iubitorii de filme să poată să vizioneze filme la calitate excepțională la un preț pe care și-l pot permite. Aceasta a fost una din putinele dorințe îndeplinite ale Evei.

Ca un paradox, ea continua să iubească și povestea cu drag despre vremurile trecute în care copiii veneau de la școală sau grădiniță și urmăreau amuzați si fascinați poveștile acelor vremuri cu “Pic și Poc”. Ei i se datora magia prin care filmul apărea pe ecranul acela , mare și alb , derula filme pentru ei, mânuia aparatele de cabină, le verifica starea tehnică.

A păstrat cu mare drag vechiul proiector la loc de cinste în cabina de proiectie, ca o amintire a acelor vremuri de care, nu era pregatită încă să se despartă.

Pasiunea pentru meserie și pentru filme era esența vieții ei. Ajunsese să le iubească și să fie un fin cunoscător a lor. Știa cu exactitate ce să îți recomande întodeauna. Și o facea cu așa mare drag încât îți doreai instant să le vizionezi.

De acum, cand vom merge la cinematograful Arta nu o vom mai revedea cu zambetul ei nelipsit, dar ne vom gandi la ea când vom viziona filmele atât de dragi ei.

În viața personală destinul a încercat-o greu, dar nu a reușit să-i frăngă niciodată optimismul și bucuria de viață. Cum scriu aceste rânduri aud ca un ecou râsetul ei voios, încurajator și plin de viață. Avea pentru fiecare un sfat bun și odată ce aveai un loc asigurat în sufletul ei, îi era imposibil să te refuze.

Îmi amintesc de asemenea zilele în care îmi povestea greutățile cu care se confruntă, dar niciodată oricat de greu i-ar fi fost, zâmbetul ei inconfundabil nu disparea.

Așa cum nici ea, nu va disparea din inimile noastre. Acum, se apropie clipa în care ne vom lua rămas bun.

Cu lacrimi în ochi vă spunem astăzi că nu vă vom uita! Promitem să ne comportam în viața mai departe așa cum ne-ați povățuit pe fiecare. Dumnezeu să vă aibă în grijă!

mas bun, tanti Eva!

Echipa Filmului “Billion Star Hotel”