Remember Artefect – (Partea 2)

bine-ati-venit-021

Ai mei

Du-te ba si-nvata, ca anu asta dai bacu’ si tu nu stii o boaba. Nu ti-am spus de atatea ori sa nu-ti mai pierzi vremea prin baruri si terase? Crezi ca o sa te tin toata viata la fundu’ meu? Da’ nu-i nimic, ca te iau astia in armata si o sa vezi tu atunci viata. Unde te mai duci tu la distractii? Da’ asta e, o sa-ti cauti de munca undeva si in cel mai bun caz o sa cari baxuri prin angro-uri si atunci sa te vad cum o sa te descurci singur. Sa nu vii  la mine sa te plangi!” Asta-i mama. “Nu te mai uita asa la mine. O sa vii tu singur intr-o zi  si o sa-mi dai dreptate da’ atunci o sa fie prea tarziu!” Tot mama.

La un moment dat intervine si tata: “Bai baiatule, tu crezi ca io muncesc sa va dau voua de mancare sa va faceti burtile mari si voi nu sunteti in stare nici macar sa ne bucurati cu scoala asta? Da-o-n pizda masii de treaba. Pana cand crezi ca mai rezistam cu nesimtirile si cu mojiciile astea ale voastre, ca nu stiu cum ma apuca intr-o zi si va calc pe cap!!!” Sor-mea face o greseala capitala si copilareasca, dandu-le apa la moara: “Da’ io ce-am mai facut?”. “Taci din gura ca acum iti lipesc una peste ceafa! Ai uitat ca ai luat 5 la istorie? Pai io cand eram in clasa a sasea, aveam numai zece pe linie. Voi astia tineri din ziua de azi luati totul in batjocura si va comportati ca niste nebuni. Pai pe vremea mea nu existau baruri si terase.” Da. Erau doar biblioteci si Sali de clasa. “Io stateam toata ziua si invatam, iar in timpul liber mergeam la biblioteca si citeam o carte.” Eram sigur. “Si in plus ii ascultam pe parinti. Pai cand ziceau ai mei ceva era sfant. Pe voi va doare undeva de ce spunem noi. Si cand ma gandesc, ca m-am chinuit atatia ani  cu voi degeaba… Ia uite ca acum vad mai bine. Ce-i cu tunsoarea aia de panchist? Si-a dat careva corigenta in capu’ tau sau i-a scapat foarfeca din mana in timp ce te tundea? Si cu hainele astea ce-i? N-ai gasit pantaloni pe masura ta si ti-ai luat cu 10 numere mai mari? De ce mirosi a tigari, iar ai fumat? Cate beri ai baut? Toata ziua golanesti pe strazi. Si toate astea le-ai invatat de la prietenii tai. Lasa ca ma intalnesc io cu ei sa vezi ce le mai zic…”

“Alo, ba, iar ai adormit pe fotoliu? Trezeste-te. Nu te uiti la tine? Ai aproape 30 de ani si tot de la mata si tactu mananci…Cat crezi ca mai rezistam sa te tinem in carca? Te-ai luat cu toti dubiosii aia ai tai EMO. Bah iar ai adormit? Alo? Du-te macar in pat… Adu fah nevasta o patura, ca doarme fi-tu asta in fotoliu…

E=mc ²   

 

-Ha’ noroc ba Gicule ce mai faci ba mosule?

-Bine ba Mitica, ce sa fac ba si io? Uite mi-e greu cu copiii astia ca-mi mananca zilele…Tu?

-Ba si io tot greu o duc da tre’ sa-ti spun neaparat ceva. Fii atent ce-am descoperit…Da’ vezi sa nu afle nea Puiu administratoru’!

-Ce-a mai facut parasuta aia de nevasta-sa, iar l-a inselat cu Fane de la doi?

-Nu ba las-o p-aia! Da-o-n ma-sa de panarama. Fii atent aici. Mai tii minte formula aia de la scoala a marelui chimist care a fost Albert Ramstain?

-Care ma aia care zice ca intr-un triunghi avem mereu 3 laturi cu suma de 180 de grade?

-Nu ma, aia cu E=mc patrat.

-Da ba am auzit de ea. Ceva in legatura cu geometria nu?

-Nu ba! Patratu’ ala inseamna ca e la puterea a doua!

-Bine ma ca esti tu destept! Da’ ce-ti veni cu  formula asta, vrei sa dai la facultate acum la batranete?

-Fii ma atent aicea! “E” in traducere inseamna energie.O stii pa femeia aia care suna la usa si tipa “Lumina, lumina!”?

-Da ma o stiu: coana Veta ce-i cu ea?

-E pai asta-i de fapt energia…

-…Coana Veta?

-Nu ba asteapta sa termin! Lumina este de fapt energia. Da’ astia ii spun lumina ca sa nu ne dam noi seama.

-De ce sa ne dam seama ma Mitica?

-Urmareste-ma! “E” am zis ca e energia.”C” e consumul pe care noi il facem da?

-Mda…Da’ de ce e la patrat?

-Pai nu stii ca o sa platim lumina o data la doua luni?

-Aha da.

-Deci ar veni E=c la patrat. Da’ de unde apare “m“? Cine-i “m” asta?

-Ba, pai “m” e acelasi cu “m-ul” care apare in toate formulele din fizica?

-Pai cred ca da…

-Pai atunci cu siguranta “m” e masa.

-Pai si ce ma, io-i platesc lu’ coana Veta masa? Daca spuneau de la inceput poate ii dadeam acolo o spaga  ceva. Da’ sa nu-mi puna ei mie in carca saormele si frapeurile lu’ Veta; si in plus ce ea n-are salariu? Ce face cu banii?

-Asa e! Noi n-avem mancare pentru copiii nostri si astia ne obliga sa ii dam lu’ Veta. Sa vezi in ce sedinta o bag eu pe Veta cand o veni cu lumina! N-o sa-i mai trebuiasca masa de la mine!

-Ba, da’ daca nu e vorba de masa ei ci de masa alora de la ELECTRICA?

-Asta ar fi culmea. Dupa ce ca ne fura juma’ de salariu le mai platim si masa. In curand o sa le platim si concediile si benzina la masinile personale! Ba, io zic sa nu mai platim nimic.

-Asa e ma. Asa m-am gandit si io; si le zicem: “Ba baieti pana nu scoateti  masa din formula noi nu mai platim nici o lumina! ”

Copilarie… Prima chestie care’mi vine’n gand este o cafteala pe care cica as fi incasat’o de la batrana. Nu’mi amintesc exact ce comisesem, oricum nu cred ca e atat de important acum. Ideea e ca, dupa cateva reprize de palme peste mufarina si alte locatii trupesti desfasurate in vastul meu barlog, discoteca s’a mutat in bucatarie, sub atenta supraveghere a lu’ batranu’. Ca sa fac o paranteza, la mine sistemul era foarte bine pus la punct: intai se dadea si apoi se trata problema. Maica’mea era cu contactu’ iar batranu’ cu vorba. Deh, diviziunea muncii… Revenind, discutia, dupa cateva contacte, s’a mutat in bucatarie. Eu aveam locul meu rezervat special pentru astfel de situatii: in colt, intre masa si peretele cu fereastra. Vigilent cum ma aflu, am ochit o teava care trecea p’acolo de jos in sus. Ala era locul dumneaei gandit de catre constructor… Tratativele intre cele doua parti castigand oarece obraznicie din partea mea, era de asteptat sa se rezume la un moment dat la o palma, nu ? Baragladina cum ma aflam si cum ma aflu si acum, fireste ca’mi aparam punctul de vedere. Atat mi’a trebuit. In secunda doi, coana mare s’a repezit ca o hiena asupra me’ sa’mi mai cauzeze una mica peste mecla. Dar. Ca trebuie sa fie si un dar undeva. Ca altfel care ar mai fi distractia, nu ? Calculand la frame  momentul impactului dintre palma lu’ mama si obrazul meu, asociat cu reculul implicit si teava din spatele’mi, a rezultat o combinatie maxima. Recte, evitand la momentul poportun impactului cu palma lu’ mama, am dat cu debla, cu toata forta, de respectiva teava. Sunetul rezultat a fost exemplar. Panicat, al batran a sarit ca ars: “Bai femeie, ai innebunit ? Omori copilu’ ? Iesi afara !”. Batranu’ meu e foarte pasnic si calculat insa, in momente extreme, rage, brusc, precum un animal salbatic, de’ti ingheata sangele’n vine. La fel fac si eu… Moment in care, maica’mea a parasit incinta in mars fortat. Ce morala mi’a tinut taica’meu dup’aia nu mai tiu minte. Nici nu cred ca mai conteaza… Oricum cred ca totul a fost degeaba… :) Cert este ca m’am dus la mine’n camera zambindu’i sagalnic lu’ mama care asculta si ma astepta dupa usa. Stiam amandoi ce s’a intamplat dar niciunul n’a suflat o vorba :)

Povestea unui moşneag dichisit 

A fost odată un moşneag care avea o grămadă de bani şi care îşi permitea orice lux. El trăia într-o pădure unde işi ridicase o gospodărie dichisită, cu bec în mijlocul camerei şi veceu în fundu’ curţii.

Într-o zi , pe când lucra în grădină, moşul fu trezit din somn de bătăile ce răsunau în poarta din fier refolosit du  răsirea combinatului de la marginea pădurii. Moşul zări atunci silueta unei femei trecute de a doua tinereţe, care îi ceru găzduire. El zâmbi, lăsând să-i lucească lucrarea din aur de 24k, scoase din sân o cutiuţă cu gel de păr, îşi aranjă pletele albe ca puful păpădiei şi o pofti pe femeie înăuntru. Chemă un argat care să continue treaba şi îşi conduse oaspetele în conacul său alcătuit din subsol şi pod. După ce mâncară şi băură bine, se aşezară frumos pe pat. Moşul o scutură uşor de praf, o mângâie uşor, o frecă uşor, apoi i-o dădu uşor femeii. Deodată camera începu să se zgâlţâie din temelii şi să răsune de gemete. Pesemne că baba prinse de veste că o femeie călcase pragul gospodariei şi cu o sforţare nemaivăzută, coborî din pat să ceară socoteală. Păi bine bărbate, de ăsta-mi eşti? Eu zac bolnavă la pat şi tu te distrezi cu alte femei! Moşul încercă să o liniştească, spunându-i că e analfabetă şi că nu poate să-l satisfacă. Baba se supără foc şi jură că: nu vei mai intra în casa asta decât peste cadavrul meu. Ca să-i facă pe plac nevestii, moşul scoase din sertar un pistol vechi, îl încărcă, îndreptă spre babă, apăsă pe trăgaci şi îi împrăştie creirii pe pereţi. Femeia se grăbi să ia o cârpă să şteargă mizeria, însă, când se apropie, avu surpriza să vadă că peretele  nu avea nici urmă de creier. Pasămite baba nu îşi folosise prea mult mintea cât trăi şi ea sărăcuţa se ofili de plictiseală, încât disparu cu totul. Moşul târî stârvul babei şi îl aşeză pe preşul de la intrare după care se intoarse în pat. Femeia o luă  iar cu grijă între palme, o ridică în dreptul feţei, şi o sărută. Bătrânul extaziat, îi ceru acum să o deschidă şi să-i citeasca din ea. Aşa îi fu sortit moşneagului să nu aibă şi el un urmaş până ce nu va veni la dânsu o femeie cu inima bună să-i citească din cartea pe care o primise de la bătrânul său, dar care nu desluşi nici un cuvânt fiindcă pe vremea când era el copil nu se inventase cititul.

Tot cam pe-atunci trăiau într-un sat uitat de lume un unchieş şi o mătuşică. Ei, până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură să aibă măcar o miartă de copil. Merseră pe la descântărese, ba pe la meşteri vrăjitori, încercară chiar fertilizare in vitro doar-doar  rămâne baba grea.

Văzând că rezultatele întârzie să se arate şi că nici o metodă nu are success, cei doi începură să se îngrijoreze puţin.

Aventurile lui Perlan Alb

Era un intuneric nemaivazut. Nu vedeai nimic de intuneric ce era. In padure bineinteles. O padure langa marginea Bucurestiului, unde salasluia printre altii  celebrul Negru Imparat. Era atat de negru, Negru Imparat, incat lumea ii spunea doar Imparat, sa nu se simta prost. El avea trei fete. Nu semanau deloc cu el. Erau trei fete cochete, atat frumoase ca o scosesera din minti pe baba cea urata din padurea intunecoasa. Va dati seama ca fiind scoasa din minti, baba inebunise. Sa ma scoateti pe mine din minti? Sa fiu nevoita sa strang mintile intr-un borcan pe care il tin la frigider?! Las’ ca va invat eu minte. Si baba si-a pus in minte sa se razbune. Degeaba ziceau fetele. Baba minte mult. Dar a mintit baba un an, a mintit doi, a mintit pana cand fetele au implinit varsta maritisului. Pentru ca atunci padurea s-a umplut de Fitzi Frumosi, cu lant de aur si costum dolce (gabana nu mai aveau). Insa toti se intorceau dezamagiti de la palat, pentru ca fetele erau foarte pretentioase. Pana intr-o zi, cand intr-o noapte, padurea intunecata si innegurata s-a umplut de o lumina puternica. Ea provenea de la cel mai cunoscut dintre Fitzi Frumosi, cel mai curat dintre curati … Perlan Alb.

Baba speriata, cu borcanul in mana striga spre lumina: Cine-i acolo?