Remember Artefect

la-birou

DE LA NEOM LA OM, VIATA LUI PREDEAL PARVULESCU, ZIS GERMANIA

Stau in fotoliu si ii dictez amicului meu istoria vietii mele pe pamantul preafrumoasei noastre tari.Ma numesc Predeal Parvulescu (pentru ca parintii mei s-au cunoscut intr-o tabara prin clasa a sasea) si am 40 de ani. Dupa ce am terminat armata am vrut sa ma angajez in satul meu natal Cocarnati. Gasisem un post liber de cioban-mioritic-badigard-la-oi la stana din sat. Fiind concurenta mare (erau cam vreo trei pe loc din lipsa de scaune) a contat in special proba scrisa. Cum eu la scoala eram cel mai destept (chiuleam fara sa iau absenta) bineinteles ca am picat examenul. Ce era sa fac? Am cautat si in satele vecine ceva de munca, dar nu m-au acceptat pentru ca nu stiam sa scriu. In acele momente grele din viata mea nu aveam decat o singura solutie:

sa ma fac militian; sa-mi apar patria, sa o slujesc cu demnitate si supunere pentru ca cetatenii sa traiasca in pace si fericire. N-am reusit nici acest lucru. Atunci mi-am luat inima-n dinti (si ficatul la sticla) am luat toti banii din casa fara sa stie ai mei, am platit o calauza si am fugit in Germania. Aici in loc sa-mi iau bilet de tren spre Berlin, am dat ultimii bani pe un bilet la loterie. Nu-mi venea sa cred. Era castigator. Castigasem 5 milioane de marci. M-am intors imediat in tara imbracat la 3 ace (pentru ca unul il pierdusem) intr-un Mertan ultimu’ tip. In sat, toata lumea era fericita, dar in acelasi timp curioasa. Vroiau sa afle de ce m-am intors in tara. Le-am explicat ca e greu sa-ti parasesti patria si sa stai departe de fratii tai romani pentru ca in orice colt al lumii te-ai afla tot un sange de roman iti curge prin arterele aorte si venele cave. Si in plus de asta ma simt mai bine cand muriti voi de invidie ca imi merge foarte bine.

Avand un aer de patriot in mine (pe care nu l-am dat afara pentru ca mi-era teama sa nu miroasa urat), am inceput sa investesc aici in tara. Astfel am cumparat 5000 de hectare de pamant langa Cocarnati unde am construit un mic orasel cu vile, terenuri de golf, banca, mall, teren de fotbal, scoala, biserica, parc, liceu, cinematograf, facultate, doua fabrici si un radio si o televiziune cu circuit inchis. Acum o duc foarte bine aici in tara mea.

Afland despre norocul meu, un mare jurnalist strain m-a rugat sa scriu o carte despre mine cu titlul: “De la neom la om, viata lui Predeal Parvulescu, zis Germania”. Nu m-am suparat prea tare pe el dar i-am explicat ca daca stiam sa scriu ajungeam cioban-mioritic-badigard-la-oi.

Dimineata, la pranz si seara

Aoleu! E 7 fara un sfert si io inca nu m-am pregatit! Vai, o sa intarzii la serviciu! Ce ma fac? Taxi, taxi! Pe Calea Mosilor, va rog! Buna fetelor, ce faceti? Era sa intarzii la munca, da’ noroc ca am luat un taxi care m-a adus repede si uite ca nu i-am pierdut pe Razvan si Dani.Vai, ce ma faceam daca nu vedeam de la inceput matinalul? Stiu ca-mi povesteati voi da’ nu mai avea acelasi farmec. Hai manca-te-ar mama de televizor, descarca-te! Hai acum ca s-a terminat da-i repede pe “Acasa” ca incepe Esmeralda aia sau ce-o fi ca nici nu mai tin minte ce-i si cu telenovelele astea ca toate sunt la fel si au aceeasi actiune; da’ ce sa facem si noi la serviciu? Fetelor io ma duc sa mananc ceva si dup-aia vin repede sa vad “Tanar si nelinistit” ca asta-i intradevar serial. Doar stiti ca plang la fiecare episod, pana si cand il vad in reluare, a doua zi dimineata. Hai Nick arata-le ca nu esti tu vinovat! Victor n-o lasa pe fata asta ca-i buna la suflet si te iubeste, ce daca nu vede? Oricum tu stii vorba aceea care spune ca dragostea e oarba! Doamne cat ma enerveaza tarfa asta de Gina. Da’ lasa ca am auzit io ca-n episodu’ noua mii si ceva n-o sa mai apara. Cum sa muti, lasa aici ca incep stirile de la ora 5. Stai sa mai vedem si noi niste batai, furturi, crime, violuri sau alte chestii tot la fel de placute. Cum poti sa pierzi un astfel de jurnal? Inseamna ca tu nu stii ce-i ala un telejurnal modern. Lasa ca te binedispui dup-aia cu Teo. Draguta de ea! Ai vazut ce simpatica e cand vorbeste cu invitatii? Cum n-are ce sa vorbeasca cu invitatii? Ce daca vin numai rromi si manelisti, ce astia e prosti? Acum da-i repede la stiri! Ce daca sunt stiri pe toate posturile? Muta sa vedem unde sunt mai interesante! Scandaluri, cauta scandaluri! I-auzi cica vine Gigi azi la Dan. Ia da-i repede! Da ma uite ca am avut dreptate. Uite-l si pe Basescu! Cica ar vrea sa-l dea in judecata pentru calomnie. Pe cine? Nu stiu…Ce ti-e si cu politicienii astia…Aoleu s-a terminat si cu Mircea Badea si io sunt tot la serviciu. Ce rost mai are sa ma duc acum acasa? Poate iar intarzii maine si nu-i prind pe Razvan si Dani de la inceput. Mai bine dorm aici. Da’ de ce sa dorm, mai bine ma uit la televizor…

De ce sa aleg raul mai mic? De ce exista raul mare si raul cel mic? De unde stiu exact care e raul cel mic? De ce nu exista macar binele mic mic mic? De ce nu incercam sa indepartam raul cel mare? De ce nu incercam sa descoperim binele? De ce ne multumim cu putin? De ce speram sa le fie bine copiilor nostri din moment ce exista doar raul mare si raul cel mic? De ce credem ca raul cel mic se lupta cu raul  mare (ambele fac parte din familia raului, deci sunt rude…)? De ce urmarim tranchilizati disputele raului la TV? De ce raul cel mic se transforma in raul mare? De ce oamenii desi observa treburile astea continua sa aleaga raul cel mic?

De ce asteptam sa se intample ceva, cand putem cere oricand, orice?

Ce inseamna asteptarea?

Depinde ce astepti..

Un chin cand astepti un raspuns care iti poate schimba viata. Pe-a ta si poate si pe-a celor din jurul tau.

Inseamna multe sentimente amestecate; neliniste, speranta, agitatie incercari nereusite de relaxare, ganduri, nenumarate ganduri….

In toata perioada asta, incerci sa-ti prevezi fara sa vrei cursul vietii, cu multe ipoteze si cu la fel de multe paranteze.

Asteptarea asta bat-o vina, te face sa te simti ca un nebun care incearca singur sa cucereasca Everestul… simti ca ajungi intr-un punct de unde urcusul devine mai greu. Dar de el depinde reusita incercarii tale. Acolo sus este telul tau – rodul rabdarii tale. Spre el tind toate sperantele si gandurile tale. Simti ca ai ajuns la o rascruce si de drumul pe care pleci depinde intr-o mare masura viata ta. Daca asteptarea, rabdarea, perseverenta iti aduc reusita te va cuprinde pana in maduva oaselor sentimentul dulce al implinirii, vei bea din pocalul invingatorilor, daca nu, nu-ti pierde speranta

De aceea, celui care incearca, celui care persevereaza, celui care simte ca vrea si poate mai mult, ii zic : Fii tare, asteptarea merita …. Daca nu astepti inseamna ca ai ramas pe loc… suspendat intr-un spatiu creat de tine din care nu mai esti in stare sa iesi.

Statul, stapanul nostru cel de toate zilele

-Doamnelor si domnilor, stimati colegi! Hei, va rog sa faceti liniste in sala! Hei nu se aude? Doi, zece! Doi, zece! Iar s-au stricat microfoanele. Stimati colegi imi pare rau dar microfoanele nu functioneaza, asa ca sedinta se suspenda.

Peste doua zile…

-Doamnelor si domnilor, stimati colegi!

-Sefu !?!

-Ce-i ma Florica? De ce ma intrerupi? Nu vezi ca am inceput sedinta?

-Sefu nu vezi ca sala-i goala?

-Da ma ai dreptate.N-ar trebui sa mai beau asa de mult. Da’ pana la urma de ce e  sala goala?

-Pai data trecuta,cand s-au stricat microfoanele,ai tipat la ei si le-ai spus sa vina joi,da’ ei au inteles ca tre’ sa vina pe doi!

-Pai si in ce zi suntem azi?

-In 18.

-Asta e acum,ce sa facem,ne vedem pe 2!

Peste doua saptamani…

-Doamnelor si domnilor, stimati colegi!Astazi vom dezbate o problema ce ne macina de foarte mult timp si care trebuie neaparat rezolvata cat mai curand posibil. Ea necesita o atentie sporita din partea domniilor voastre. Dar inainte sa va dezvalui acest subiect, va propun sa luam mai intai o scurta pauza de masa.

Dupa doua ore…

-Doamnelor si domnilor,stimati colegi…Domnu’ Stoica va rog sa-i spuneti domnului din spatele dumneavoastra sa nu mai sforaie asa tare. Inteleg ca dupa ce a mancat trebuie sa se odihneasca, dar imi bruiaza discursul…Asadar,cum va spuneam, acest proiect de lege ne va scoate din impas, pentru ca se bazeaza pe puterea de intelegere a poporului roman, care a fost supus din totdeauna vicisititudinilor vietii… Domnu’ Ionescu, vedeti sa nu faceti firimituri pe jos ca dupa aceea iar trebuie sa platesc o femeie de serviciu sa faca curatenie si n-as vrea sa dau din salariul meu care si-asa e destul de amarat. Si in plus mai sunt si astia de la televiziune care va filmeaza. Si nu de alta da’ tot noi picam prost. Asa ca mai bine hai sa mai luam o pauza de masa.

Dupa alte doua ore…

-Doamnelor si domnilor, stimati colegi! Am revenit pentru a finaliza proiectul nostru. Hai, terminati de citit ziarele, sunati-va toti prietenii si toate neamurile dupa care votam salvarea natiunii romane.

Dupa inca 45 de minute…

-Gata ati terminat? Bine. Iata proiectul de lege. Dupa lungi dezbateri -care au durat 5 minute- am hotarat ca salariile demnitarilor -adica ale noastre- sa creasca cu 150%  (sau sa scada cu minus 150%).

Puteti incepe votul. Pentru cei absenti nu puteti vota mai mult de doua ori.

Dupa numai un minut…

-Am obtinut rezultatul final: legea a fost votata in unanimitate.

Dumele date de la unii la altii – nu facem strazi pt ca sunt plecati capsunarii, invatamantu nu scoate arhitecti, asteptam absolventii de afara

– Salutari nea Mihaie, ce mai faci?

– Ce sa fac bre Ticutule, suparat asa cu viata asta…

– E… lasa, ca ne-am obisnuit cu astea: cureaua stransa, sacrificiu pentru generatiile urmatoare…

– Ce generatii urmatoare nea Mihaie? Nu vezi ca toti tinerii pleca din tara?

– Lasa domne ca pleaca aia de fura din magazine… Asta sa fie problema noastra…

– Pai cum pleaca doar aia de fura? Pleaca studentii eminenti, pleaca elevii olimpici, pleaca absolventii cu mediile mari.

– Pai da’ domne normal ca pleaca… Invata meserie de la straini si vin in tara sa o aplice.

– Unde aplica domne ca nu aplica nimic! Uite strazile astea pline de gropi. In fiecare an asfalteaza bulevardu’ asta! Ia uite si cladirea asta. Dupa 5 ani e gata fundatia… Parcul de la prima statie a avut gazon doar prima luna… acum zici ca e camp.

– Pai bine ma nea Mihaie, acum exagerezi si tu. Ce legatura au tinerii care pleaca din tara cu strazile si parcul din sector?

– Pai nu trebuie oameni cu facultate care sa dirijeze tot ce se intampla in oras? Astia care sunt acum zici ca au 8 clase maxim, incepand chiar cu primarii.

– Pai e unu in Bucuresti care a recunoscut ca are doar 8 clase.

– Pai vezi … si cum vrei sa aiba astia grija de un oras? Problema e ca toti sunt asa. Deci ma gandesc cu groaza ca au plecat toti oamenii destepti din tara.

– Pai si ce sa facem? Ne descurcam cu restul… oameni simpli, muncitori…

– Da… daca ar mai fi si astia…

– Hai ca iar exagerezi… A ramas Romania goala te pomenesti…

– Nu a ramas Romania goala… dar nu stiu cu ce a ramas… Oamenii muncitori de care zici tu sunt plecati la capsuni….

Vise desarte

-Alo, buna ziua!

-Buna ziua, ati sunat la servicii fun …

-…stiu unde am sunat, nu mai trageti atat de timp ca nu am bani sa va platesc io voua telefonul!

-Bun am inteles. Imi puteti spune cu ce va putem ajuta?

-Pai uite domne, imi caut si io … stiti dumneavoastra!

-Aha inteleg. Dar pareti tanar dupa voce. Pentru dumneavoastra cautati?

-Da’ pentru cine? Pentru tata, ce mie nu-mi vine randu’ ?

-Ba da, dar ma gandeam ca e prea devreme. In fine. Dati-mi si mie datele dumneavoastra, va rog frumos !

-Pai ma numesc Giovani Mustata, am 30 de ani, 1.80 m, 90 kg, paru’ scurt, ochii verzi…

-Gata domnule, ca nu va trebuie portretul robot, ma interesau doar masurile!

-Pai as vrea sa fie cam la 1.70 m…

-Cum 1.70 m ? Pai nu ati spus ca aveti 1.80 m ?

-Ba da, da’ nu vreau sa fie chiar asa de mare…

-Aha am inteles, nu prea dispuneti de bani.Oricum nu o sa va doara daca stati putin chircit!

-Cum adica?

-Nu… nimic, nimic. Spuneti ce-ati mai dori ?

-Pai sa aiba cam 90-60-90 !

-Lasati domnu’ ca ne ocupam noi de dimensiuni. Avem oamenii nostri care se pricep!

-As mai dori sa aiba paru’…

-Ce par domne ?! Noi n-avem decat de nuc, castan si stejar.

-Hai domne, iti bati joc de mine ? Ori esti serios, ori iti inchid telefonul in nas!

-Bine, ma scuzati (cu ce-oi fi gresit eu oare ?!). Coliva aveti?

-Ce coliba domne, io stau la apartament de trei camere in centrul cartierului Ghencea. Da’ oricum nu vreau sa am de-a face cu vreo materialista, sa se gandeasca numai la bani !

-Bun am inteles, deci aveti material si va ocupati singur de costum. Si pana la urma nu v-am intrebat ce era mai important: unde doriti sa stati dupa ce… stiti dumneavoastra?

-Pai v-am spus, in Ghencea.

-Dar e cam scump acolo!

-Da, stiu da’ ma descurc io.

-Bine, daca nu mai doriti nimic atunci eu va multumesc si sper sa nu treaca mult timp pana  veti gasi si dumneavoastra ceea ce cautati!

-Si eu sper si va multumesc mult pentru ajutor!

TALÁN, talani, s.m. (Pop.)  Termen depreciativ pentru un cal bătrân şi slab; gloabă.

Explicaţia provine din dex. Însă în jargon, TALAN reprezintă cu mândrie specia de indieni din care fac parte: Ceafă Groasă, Minte Scurtă, Pumnii mei Minte nu Are, Te Omor să Moară Mama sau fraţii Bam Bam şi Poc Poc.

Astfel, dintr-o amărâtă gloabă, TALANU a ajuns cel mai de temut personaj mioritic.

Dacă te grăbeşti să ajungi la o întâlnire în partea opusă a oraşului şi claxonezi (apropo: NU MAI CLAXONA!) din greşeală un TALAN la volan, crezi că mai ajungi la întâlnire întreg?

Când mergi la discotecă şi treci printr-un filtru de TALANI la intrare, nu ai senzaţia că eşti un căcat printre z(m)ei?

Ai conversat vreodată cu un TALAN? Ai observat că nu înţelege din prima ce zici? Mereu răspunde “Ce???”  El săracu’ ar înţelege dacă ar auzi. Respiraţia lui de TALAN însă, acoperă vorbele tale. Trebuie să ţipi să fii înţeles. Ce??? Ţipi la mine??? sare nervos TALANUL. Nu nu ţipam… încercam să vă explic… Bă tu eşti cam tupeist nu crezi? Şi aici intervin fraţii Bam Bam şi Poc Poc.

Dacă TALANII nu ar fi TALANI, atunci ei ar fi EMO-TALANI!